Hoțul nepriceput

A fost odată un hoţ tare nepriceput care trăia la marginea imaginaţiei mele. Într-o zi a auzit că pescarul avea o barcă fermecată şi i s-a stârnit aşa o mare poftă de-a o fura încât s-a dus glonţ să întrebe lumea unde locuieşte.
- Unde pot găsi locuinţa pescarului? o întrebă chiar pe soţia celui căutat pe care o opri din drum.
- Dar de ce vrei să-l găseşti pe amărât? întrebă ea curioasă.
- Asta nu e treaba ta, cucoană. Spune-mi unde îl găsesc? aproape că strigă hoţul enervat.
Speriată de purtarea lui, ea tăcu mâlc.
Văzând că nu poate să scoată nimic de la femeie, se duse necăjit pe malul râului. Deodată observă un pescar cu o minunăţie de barcă pe care tocmai o aducea la mal. Crezând că aceea este barca fermecată ce-i stârnise poftele, aşteptă să plece pescarul. Apoi s-a apropiat, dar şi-a dat seama că nu poate să care barca. Înşfăcă atunci un cărucior ruginit ce zăcea în apropiere. Când îl mişcă, acesta scârţii prelung şi atât de puternic de parcă era o alarmă.
Gălăgia îl sperie aşa de tare pe hoţ încât fugi dincolo de marginea imaginaţiei mele şi căzu în gol.