Trăia odată un bucătar. Dar vezi tu, nu era orice bucătar. Lucra la castel şi era bucătarul regelui. Deşi lucra non-stop uita mereu câte ceva când făcea mâncare: să pună sare sau piper pe friptură, să pună zarzavaturile în supă sau prăjitura la cuptor. Azi aşa, mâine alta, până la urmă regele s-a supărat. L-a chemat pe bucătar în faţa lui şi-a început al certa:
- Cum îndrăzneşti să-mi serveşti mâncarea fără sare, fără nici un gust? Îmi aduci supa iar eu savurez doar zeama goală? Ce se întâmplă cu tine?
Bucătarul, fără să se piardă cu firea, îi răspunse politicos:
- Regele meu, ascultă-mă ! Când eram un om simplu, nu bucătar la curtea ta, eram tare sărac din cauza luminăţiei tale. Nu îmi permiream sare, piper şi alte mirodenii. Iar supa mea era întotdeauna o zeamă goală. Aşa m-am obişnuit şi nu mă pot dezvăţa.
Regele rămase fără cuvinte, căci niciodată nu se gândise că supuşi lui nu au ce mânca. De atunci avu grijă de locuitorii regatului său, aşa că primi la masă numai bunătăţi.
2006-07-06
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu