Povestea unui viermişor

În prunul din faţa cabanei noastre trăia o familie de viermişori: tata, mama şi fiul lor, viermişorul. Copilul viermişor crescuse de-acum şi venise vremea să se aşeze la casa lui. Pentru asta ar fi trebuit să-şi găsească o soţie şi o căsuţă. Teribil de ochios şi frumuşel, eroul nostru şi-a găsit repede perechea, găsirea unei locuinţe însă nu era lucru uşor nici pentru viermişori.
Într-o zi, cum stăteau cei doi pe-o frunză adumbrită chibzuind la grijile lor, un vânt zburdalnic ce se juca v-aţi ascunselea printre crengi şi fire de nalbă îi văzu şi se gândi să-i sperie puţin. Îşi adună puterile şi suflă năvalnic spre ei. Frunza pe care stăteau cei doi începu să se zbată ameninţător, peţiolul se rupse iar cei doi se treziră plutind deasupra grădinii. Vântuleţul cel neastâmpărat când şi-a văzut isprava a fugit repede spre alte grădini, ascunzându-se. Cu ochii închişi, strâns îmbrăţişaţi cei doi tremurau pe frunza ce se îndrepta acum, vijelios spre pământ. Spre norocul lor, Dumnezeul viemişorilor hotărî să aşeze neobişnuitul covor zburător în coroana bogată a părului din vecinătate.
După ce li se domoli spaima, cei doi viermişori au început să exploreze tărâmul pe care ajunseseră fără voia lor. Nu mică le-a fost mirarea când au găsit exact ce căutau: o pară mare şi frumoasă cu pieliţa verde, numai bună de căsuţă. S-au instalat cu repeziciune dar curând îşi dădură seama că locuinţa lor era tare şi incomodă. Şi-ar fi dorit-o moale, confortabilă şi dulce ca o vecinului lor, un vierme foarte bătrân. Acum ştiţi şi voi că trebuie să ai grijă ce-ţi doreşti căci... se poate îndeplini.
Între timp vara a trecut iar perele s-au copt. Pe măsură ce toamna se instala în grădină, căsuţa lor devenea din ce în ce mai moale şi mai dulce. Aveau în sfârşit ceea ce îşi doriseră.
Dar, iată că soarele agăţă pe cer, o zi plină de aroma şi dulceaţa unui început de septembrie. Perele pârguite, mândre nevoie mare, se desprindeau una câte una sub greutatea împlinirii lor. Veni şi rândul căsuţei tinerilor însurăţei. Para căzu din pom rostogolindu-se în iarbă, la doar câţiva paşi de cea a vecinului.
- Ce s-a întâmplat? l-au întrebat cei doi pe bătrânul vierme.
- Ce era normal să se întâmple: perele în care ne-am găsit adăpost s-au copt şi a venit vremea să se odihnească pe mesele oamenilor. Pentru noi, spuse oftând bătrânul vierme, a venit timpul să ne căutăm o altă casă.
Tare s-a mai necăjit viermişorul nostru dar nu s-a dat bătut şi împreună cu soţioara lui au pornit târât-grăpiş să-şi caute alt fruct unde să locuiască.
Au călătorit ei vreo două zile bune până ce au dat peste o banană uitată pe masa de-afară. Cred că eu oi fi uitat-o acolo, înconjurat fiind, de atâtea minunăţii pârguite ce îmbogăţiseră grădina.
Credeţi că peripeţiile lor s-au sfârşit? Nici gând! Pentru cei doi începuse o nouă etapă în viaţa lor. N-au rămas mult în noua căsuţă ci au pornit din nou la drum. Au străbătut scândura mesei până au ajuns într-o margine, s-au lăsat uşor la pământ şi au găsit culcuş într-o mică crăpătură. Tocmai la timp, căci din trupul lor începuse a se depăna un fir subţire de mătase cu care încet - încet s-au înfăşurat până s-au acoperit în întregime.
Iarna a pus stâpânire peste întreaga grădină aşternând un văl de uitare peste cei doi viermişori. Prins în febra temelor am uitat chiar şi eu de ei. Acum e din nou iunie. Suntem cu toţi în grădină admirând straturile de flori ce-şi etalează fustele în soare. O lumină tremurătoare joacă de-a lungul trunchiurilor. Frunzele sclipesc. Copacii, plini din nou de fructe, fredonează cântece cu înţelesuri neştiute de noi oamenii, prea grăbiţi să le mai desluşim. Corcoduşul s-a umplut şi el de mărgele aurii. Am prins un fruct între degete. L-am luat uşor de pe ramură, l-am ridicat spre gură muşcând din el. Mă simţeam înconjurat de speranţă şi dragoste. Râdeam privind feţele iubite, lucrurile simple din jur. Mâinile care mă atingeau erau puternice şi tandre. Trăiam din plin o viaţă încărcată de bucurii. Atunci i-am văzut. Doi fluturi stropiţi cu aur şi argint ce îşi pâlpâiau aripile deasupra petelor de culoare. Mi-am amintit de cei doi viermişori iar istoria lor o împărtăşesc acum cu voi.



1 – 16 septembrie 2006